Obiceiuri de Crăciun de prin lume adunate

Dincolo de o sărbătoare religioasă, Crăciunul înseamnă pentru creştinii din toată lumea timp petrecut cu familia, petreceri, cadouri, bucurie, însă există unele obiceiuri care variază în funcţie de ţară şi de istoria fiecărui popor. Germanii numesc Crăciunul „Weihnachten“, care înseamnă „noapte solemnă“, sau „Heiligenachten“ – „noapte sfântă“. Este evocată, atunci, nu naşterea lui Hristos, ca în ţările latine, ci slujba de la miezul nopţii de Crăciun. Până în ziua de Crăciun, germanii vizitează, în familie, nenumăratele scene biblice ale Naşterii lui Iisus, în miniatură sau în mărime naturală, figurative sau animate, construite peste tot. În aer liber, oamenii se încălzesc cu vin fiert condimentat, uşor îndulcit.

Datini de la vecinii noştri

În Bulgaria, Crăciunul („Koleda“) începe la 12 noaptea, când fetele tinere pregătesc o pâine specială („Krava“) pentru al lor „Koledar“ (colindător) favorit. „Koledarii“ sunt tineri necăsătoriţi sau căsătoriţi recent, care, costumaţi cu haine tradiţionale, ţin în mâini un „Koledarka“, un baston mare din lemn de stejar sculptat. Ei fac înconjurul satului şi se opresc în fiecare casă pentru a face urări şi pentru a primi cadouri special preparate pentru ei. Sărbătoarea Crăciunului durează până în zorii zilei. Noaptea de Ajun este numită de maghiari “Szent-este” sau “noapte sfântă”. Înainte să meargă la biserică, pentru slujba de la miezul nopţii, familiile se adună în jurul bradului de Crăciun, cântă colinde şi deschid cadourile. În Ungaria, scena naşterii lui Iisus are o mare importanţă în celebrarea Crăciunului şi este prezentată, cu câteva zile înaintea sărbătorii, de grupuri de copii, dar şi de adulţi, care merg din casă în casă. Spectacolul include păpuşi, costume, muzică şi dansuri. Ruşii sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie, în concordanţă cu calendarul iulian. Oamenii postesc de Advent, timp de 40 de zile, de pe 28 noiembrie până în seara de 6 ianuarie, când apare prima stea pe cer. Atunci, familiile ruse iau o cină cu 12 feluri de mâncare, în cinstea celor 12 apostoli ai lui Iisus, printre care se regăsesc: peşte, ciorbă de sfeclă, varză cu mei, fructe uscate. În Rusia, cadourile de Crăciun sunt aduse de Ded Moroz sau Moş Gerilă, care l-a înlocuit pe Sfântul Nicolae în timpul regimului comunist, dar şi de Babushka. Potrivit unei legende, aceasta era o bătrână care a pornit să-l vadă pe pruncul Iisus cu un coş plin cu daruri, însă, negăsindu-l, a lăsat cadouri pentru copii în fiecare casă pe care a vizitat-o. Ded Moroz, spiritul iernii la ruşi, este ajutat să ducă darurile de Snegurochka, fata zăpezii.

Tradiţii nordice

Scandinavii numesc Crăciunul „Jul“, adaptând numele sărbătorii păgâne a solstiţiului de iarnă „roata“. Este vorba de roata anului care se învârte încă puţin către primăvară. Această sărbătoare reprezenta debutul unei perioade de 12 nopţi, din 24 decembrie până pe 8 ianuarie, şi simboliza noaptea hibernală, cele mai lungi nopţi ale anului, în timpul cărora se pregăteşte reînnoirea luminii şi a vegetaţiei (bradul verde). Pentru finlandezi, Crăciunul este poate cea mai importantă perioadă de festivităţi. În fiecare an, Moş Crăciun îşi face intrarea la Helsinki. Luna decembrie este punctată de date importante, în special pe 6 decembrie, ziua independenţei Finlandei, şi pe 13, sărbătorirea Sfintei Lucia (Sankta Luci).

Sărbătoare latină

Sărbătoarea Crăciunului ţine trei zile în Italia (24, 25, 26), din această ţară venind şi „il presepe“ – scena Naşterii lui Iisus -, pe care familiile italiene o instalează cu 9 zile înainte de Crăciun. Bradul de Crăciun se face pe 8 decembrie, zi, de asemenea, liberă în Italia. În această perioadă, italienii oferă celor apropiaţi, colegilor de muncă sau vecinilor dulciuri, prăjituri cu chipul principalilor protagonişti ai perioadei: Moş Crăciun (Babbo Natale) sau copilul Iisus. Această tradiţie a cadourilor oferite vecinilor vine dintr-un obicei mai vechi, specific zonelor rurale, unde, în noaptea de Crăciun, toţii copiii din sat plecau cu colindul. În schimbul urărilor de fericire, belşug şi „la mulţi ani“, copiii primeau cadouri constând în produse alimentare, precum făină, ouă sau carne uscată. În Spania, sărbătorile de Crăciun încep la jumătatea lunii decembrie şi se termină pe 6 ianuarie, de „Ziua regilor“. Chiar dacă Moş Crăciun e din ce în ce mai popular, tradiţia spune că darurile sunt aduse copiilor de Regii Magi, în zorii zilei de 6 ianuarie, zi liberă la spanioli. Cu câteva zile înainte de Crăciun, spaniolii construiesc scene ale Naşterii lui Iisus şi împodobesc bradul de Crăciun. În Spania, majoritatea preparatelor tradiţionale sunt pe bază de fructe uscate: migdale în supă, nuci şi migdale în prăjituri şi seminţe de pin în varză roşie. Mulţi spanioli mănâncă peşte, de regulă prăjit, cu cartofi şi ceapă şi decorat cu pătrunjel şi şofran. Prăjitura tradiţională „touronun“ este preparată din ciocolată, nucă de cocos, îngheţată de praline, pastă de migdale, glazurată cu ciocolată, combinată cu ulei de masline, fructe uscate, nuci şi migdale întregi.

Crăciunul anglo-american

Britanici denumesc Crăciunul „Christmas“, adică „slujba lui Hristos“. Toate casele sunt decorate pentru ocazie, la exterior şi la interior. Celebrele „Christmas carols“ sunt cântecele de Crăciun pe care copiii le intonează în stradă pentru câteva monede. Pe 24 decembrie, înainte de a merge la culcare, copiii lasă, lângă şemineu, un mic platou cu mâncare pentru Moş Crăciun, astfel încât acesta să-şi poată reface forţele în timpul lungii sale călătorii. Dimineaţa, aceştia îşi pot deschide cadourile strecurate în şosete, agăţate lângă şemineu sau la picioarele patului. Masa de Crăciun este organizată, de obicei, la prânz şi, doar după ce aceasta ia sfârşit, copii pot merge să deschidă şi restul cadourilor, aflate sub brad. Americanii nu au un mediu tradiţional de Crăciun. În general, ei mănâncă friptură de vită, cea de curcan fiind servită cu numai trei săptămâni înainte, de Ziua Recunoştinţei. Aperitivele au aproape peste tot somon afumat, preparat în diferite feluri. La Casa Albă se serveşte „Prăjitura prezidenţială“, preparată după o reţetă veche, de peste două secole (cu cireşe, migdale, petale şi sirop de trandafiri). Această tradiţie este unică în lume. În Vestul Americii este servită tradiţionala băutură „eggnog“. Ea se prepară în vase mari de sticlă şi conţine brandy, rom, ouă şi lapte.