Portocaliii, vrăjiţi de felinarul roşu

Silviu Prigoană doreşte ca şi în România prostituţia să fie legală, aşa cum se întâmplă – cităm – “în toate ţările cu apă caldă permanentă”. Ca o mică paranteză, România nu prea are apă caldă permanentă. La mine, apa caldă a venit abia ieri, după mai mult de o săptămână de pauză şi se dă cu ţârâita. La 12 noaptea se opreşte (remember Epoca de Aur????). Dar să trecem peste asta. Prigoană a vrut să pară şugubăţ… Numai că şugubăţ a rămas şi atât la capitolul legalizării prostituţiei, căci nimeni nu i-a dat nas. Numai Bahmu’, nevastă’sa, ţopăie de pe un picior pe altul de bucurie şi abia aşteaptă ca legea să fie adoptată. De cine? Că ai noştri spun că prostituţia şi împrăştierea bolilor venerice sunt cele mai mici probleme ale ţării noastre! Eu, personal, sunt de acord cu distinsul afacerist de gunoaie, Silviu Prigoană. Ar fi o idee bună să mai strângi ceva bani la bugetul de stat şi să ţii sub control sănătatea adepţilor de dame de consum. Dar ce să vezi? La auzul acestor vorbe, au sărit de fund în sus purtătorii de patrafire, care au urlat ca din gură de şarpe că nu se poate aşa ceva. Cum să legalizezi prostituţia? Mai bine să umble maimuţele cu fundurile goale pe marginea străzilor şi să-i umple pe onanişti, nimfomani sau curioşi de boli venerice, că aşa vrea Dumnezeu, te pomeneşti… Biserica nu conduce ţara! Noi ştim asta, dar cineva să-i pună în temă şi pe arhiepiscopi, episcopi sau ce titulaturi mai au ei. Şi dacă nu vor ei să pună bir pe prostituţie, hai să punem noi pe averile lor. Vorba lui Prigoană: „Popii să-şi vadă de banii pe care îi fac din lumânările vândute, nunţi, botezuri şi care nu sunt impozitaţi. Dacă mă fac al dracului, le bag şi casă de marcat în altar”. Şi când te gândeşti că Dumnezeu zice să trăieşti decent pe pământ, să nu te lăfăi în averi şi să nu fii hulpav, căci vei fi răsplătit din plin în viaţa de apoi… Dacă tratăm problema legalizării prostituţiei într-un mod superficial, ne-ar putea buşi râsul gândindu-ne că amatorii sexului în fugă (!!!) ar putea să primească şi chitanţe pentru serviciile de care au beneficiat. Oare li se decontează dacă menţionează că au încercat să se detaşeze de stresul de la locul de muncă? Şi dacă doamna de moravuri uşoare nu vrea să dea chitanţă, e ca la taxiuri? „Cursă” gratuită? Şi cui poate omul nesatisfăcut să se plângă? Protecţiei Consumatorilor? Guvernului? Fiscului? Lui Prigoană în persoană? Sau matroanei Bahmu’? Mi-l şi imaginez pe portocaliul Prigoană mergând pe străzi, în căutare de felinare roşii. Îmbrăcat ca un preot de pe la 1600 şi un pic, vremea Inchiziţiei, cu gluga trasă pe cap, astfel încât să nu i se vadă nici faţa, bătând pe la uşi şi întrebând dacă există vreo prostituată în familie, căci trebuie să-şi facă PFA, să declare veniturile, să plătească dările, să-şi cumpere casă de marcat, să înveţe, eventual, niţeluş contabilitate şi să se caute, lunar, la medicul ginecolog. Nu se ştie încă despre pedepsele de care sunt pasibile vânzătoarele de plăceri carnale care nu se supun regulilor şi se sustrag – prin boscheţi – practicării meseriei într-un mod… cinstit şi curat. Poate prestarea de servicii sexuale cu ereticul de client pe rugul în flăcări sau pe „patul lui Procust”? Mutilarea prin tăierea… limbii? Sau poate aducerea unui sobor de preoţi pentru a încerca întoarcerea răzvrătitei pe calea cea dreaptă?

Oana MANOILĂ