A trecut ceva vreme de când instituţiile publice ale statului caută soluţii… viabile pentru depăşirea crizei economice. Din păcate, toate intenţiile aşa-zisului stat, recte Guvern, nu doar de a căuta, dar şi de a găsi mult doritele, aşteptatele, invocatele soluţii au rămas doar la nivel declarativ. Afirmăm aceasta întrucât măsurile de austeritate impuse de Guvernul Boc (printre care şi 25 la sută mai puţin la salarii) s-au dovedit a fi doar reflexii ale vanităţii şi cinismului guvernamental, necum trâmbiţatele soluţii! Între timp, persoanele cu venituri mici, care trăiesc mai mult din indemnizaţii sociale şi au capacitate de muncă redusă sau inexistentă, care sunt cel mai tare afectate de criză, încearcă să supravieţuiască, dar şi să depălească sentimentul că nici până acum nu au putut duce un trai decent şi nu au avut resursele necesare ca să se bucure de drepturile lor declarate prin documentele internaţionale sau recunoscute de legislaţia română. În ultimii 20 de ani, lucrurile au evoluat în favoarea persoanelor cu handicap – fizic ori psihic, numai că, la un moment dat, dezvoltarea, ce ar fi trebuit să continue pozitiv, a dispărut brusc. Pentru ele, nivelul de trai decent rămâne în continuare o utopie. Memorandumuri, scrisori deschise, adrese, solicitări fundamentate – toate, rând pe rând, au ajuns inevitabil maculatură, în sertarele sau în coşurile (de gunoi) ale celor care deţin pârghiile legislative, muţi, surzi şi/sau orbi la zbaterea celor pe care ar trebui să-i protejeze. Problemele legate de lipsa medicamentelor prevăzute de legea specială drept gratuite pentru persoanele cu handicap, reducerea personalului de asistenţi personali, exercitarea abuzivă de autorităţi a dreptului de opţiune între indemnizaţia lunară şi asistent personal, respectiv reducerea cu 25% şi plata întârziată a salariilor asistenţilor personali, nu răzbat dincolo de platoşa guvernamentală!
Deblocarea posturilor
De câţiva ani, sistemul social constănţean a ajuns un fel de cenuşăreasă a sectorului bugetar. Salariaţii sunt nemulţumiţi, pentru că, după ce că aveau cele mai mici salarii din sistemul bugetar, li s-a mai tăiat şi 25%. Majoritatea angajaţilor au anunţat că pleacă din sistem, în condiţiile în care personalul este şi-aşa subdimensionat. Cel mai grav este că au plecat oamenii cu studii superioare, specializaţi în asistenţă socială şi protecţia copilului, în fapt, ei au fost primii, urmaţi de personalul de îngrijire şi asistenţii maternali, în timp ce posturile rămân blocate, fără putinţa de a se efectua angajări noi. „Avem cu cel puţin 200 de salariaţi în minus. Prin plecarea personalului au apărut riscuri în ceea ce priveşte îngrijirea copiilor, avem doi salariaţi care răspund de 30, uneori şi de 40 de copii pe tură“, a declarat Petre Dinică, directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa. Aşa cum ne prezenta el lucrurile, se pot întâmpla accidente, agresiuni între copii, creşte timpul de intervenţie în astfel de cazuri: „Dacă este necesară deplasarea cu un copil la secţia Urgenţe a spitalului, celălalt rămâne singur cu 30-40 de copii. S-au întâmplat mici incidente, mai ales la centrele de îngrijire comunitare, unde avem copii cu diverse handicapuri, unde îngrijirea celor mici necesită o atenţie sporită“, explica Dinică. DGASPC Constanţa a solicitat fostului ministru al Muncii să deblocheze posturile, însă acum, după remanierea lui Mihai Şeitan, se vede nevoită să reia discuţiile, astfel încât memorandumul să ajungă pe masa Executivului în acest trimestru, adică până la sfârşitul acestei luni. „Dacă, până la sfârşitul lunii, Guvernul nu deblochează posturile şi nu alocă fondurile necesare, se va ajunge la recrearea centrelor mamut, în care pentru beneficiari să nu mai conteze calitatea serviciilor! La sfârşitul anului, eventuala intervenţie pozitivă a Executivului va fi tardivă. Vom ajunge de unde am plecat în ’89, când un Guvern inuman şi antisocial va asigura copiilor din centre doar găleata cu mâncare“, a adăugat Dinică.