Boc, când te remaniezi şi tu odată?

Rău şi de neînduplecat „cordonul ombilical” al Băsescului! Auziţi, tocmai ei, ciuca băşcăliilor tunate, cu căpăţâna mai moale ca oul pascal, au băgat în fibrilaţie pe durii partidului, tocători de bani publici. Cu mandatul pe masă, Emil Boc a tăifăsuit, vreme de cinci ore, cu parlamentarii portocalii, testând rezistenţa la rupere… în 14 a membrilor Executivului. Cum? Graţie unor chestionare sibilinice, pedeliştii deputaţi şi senatori ar fi trebuit să-şi exprime părerea despre valoarea ministerială a groparilor ţării şi a propriului partid (adus sub cota formaţiunii otevistului DD). Deşi sub protecţia anonimatului, niciunul dintre gureşii PDL nu a dorit să evalueze parazitismul insuportabil al miniştrilor în exerciţiu. Culmea, tocaţi în nenumărate rânduri de chiar şacalii tineri ai partidului – aripa „reformatoare”. Socoteala a fost simplă. Mai devreme sau mai târziu, miniştrii indezirabili rămaşi în funcţie şi-ar fi recunoscut „inamicii”, iar sumele alocate pentru teritoriu s-ar fi subţiat proporţional cu adversitatea demonstrată în chestionare. În consecinţă, sub complexatul pretext „Este un gest superficial şi irelevant”, pedeleii provocaţi la o exprimare fermă şi francă au refuzat ineditul sondaj.

Inevitabil, în faţa pasului făcut înapoi de cârtitori, premierul şi prostocaliii de campanie au contraatacat, impunând, în locul onorantei variante a depunerii mandatului, o remaniere… remaiată. Atât de şleampătă încât toate „găurile” guvernării au rămas, pe mai departe, veritabile cangrene pe trupul vlăguit al ţării. Desigur, veţi întreba cine a îndrăznit să ceară cărăbănirea întregului Cabinet. Surpriză. Toate „sursele din interior” o creditează pe madam Udrea drept vârful de lance în tentativa răsturnării… carului cu proşti. Deja cu vise de mărire şi aere de femelă-premier, disidenta din Pleşcoi, flancată de Sulfina Barbu, Raluca Turcan, Sever Voinescu şi Vasile Gherasim, a încercat să-l preseze pe nesimţitul încasator Emil Boc, cu speranţa unui final favorabil „remanierii dure”. Speranţe deşarte… Apelând la veşnica disciplină de partid şi rezultate economice fantomatice, tripleta toxică B.V.B. (în combinaţie cu găştile aferente) a dat gir variantei remanierii de muşama. Doar e mai lunecoasă şi ceva mai găunoasă.

De aici încolo, circăria guvernamentală cu înlocuiri manelizate şi rocade coţcăreşti s-a cuplat perfect cu numele libidinoşilor portocalii, gata să bată din călcâie la comenzile şefului Palatului Victoria. A fost măturat de la Agricultură anodinul Mihai Dumitru ca să ne pricopsim cu prea uzatul şi depăşitul Valeriu Tabără. L-au abandonat pe ridicolul Vlădescu (nu şi răul produs!) pentru a-l suporta, probabil până la viitoarele alegeri, pe un neica nimeni, fără nicio relaţie în lumea finanţelor internaţionale. Gaferul Şeitan, îndepărtat de la manşa Ordonanţei 58, a lăsat Ministerul Muncii în vrie cu conştiinţa că a realizat „numai lucruri bune”. În sfârşit, greii… afacerilor – Videanu şi Berceanu – părăsesc Ministerele Economiei şi Transporturilor, lăsând în spate multă jale şi prăduială. Per total, o mascaradă scabroasă, suprasaturată de strâmbe între nesătui şi hămesiţi, unii dornici să-şi menţină privilegiile, ceilalţi să le moştenească. Practic şi real, nimic nu se va schimba după rotirea şobolănimii portocalii. Vom defila în continuare cu aceiaşi administratori zăpăciţi de incompetenţă şi afaceri personale, care vor îndatora România până la completa insolvabilitate.

Valentin POPESCU