Blestemul apelor şi al… asigurărilor

Vă mai amintiţi ce spunea Băsescu la ultimele inundaţii devastatoare? Acum, în vară, după prăpădul din Moldova? „La anul, dacă nu ai casa asigurată, nu vă mai întreabă nimeni nimic“, le-a transmis Băse sinistraţilor. Halal mângâiere prezidenţială la vreme de năpastă, am spus-o şi atunci şi o spunem şi acum! Pentru a fi sigur că se face auzit, cu aceeaşi cruzime băsesciană, preşedintele a mai grăit ceva: „Este ultimul an când se dau materiale pentru refacerea caselor“. Cea din urmă afirmaţie dădea de înţeles năpăstuiţilor că fără asigurare îşi semnau de unii singuri sentinţa la moarte, la dezastru. Preşedintele îi atenţiona pe sinistraţi că este vremea să facă ceva pentru siguranţa cuibuşoarelor şi acel ceva se numea ASIGURARE. Guvernul a fost cel dintâi care nu a îndrăznit să iasă din cuvântul strâmb al preşedintelui. Boc a dat cu pumnişorul în masă, iar actul legislativ privind asigurarea obligatorie a locuinţelor (tărăgănat mai bine de trei ani) a prins imediat viaţă. Nici nu a debutat bine programul, că asiguratorii au început să comunice naţiunii că neplata în termen de şase luni a poliţelor de 10, respectiv, 20 de euro atrage după sine amenzi de zeci de ori mai mari. Asiguratorii au mai transmis ceva, şi anume, că nu vor acoperi sub nicio formă riscurile care sigur se vor ivi, adică nu vor lua sub aripa lor protectoare casele din zonele frecvent inundate.

Şi iată, toamna vine, ploile ameninţă din nou cu dezastrul, casele sunt în acelaşi pericol de inundare, iar asiguratorii le închid persoanelor din zonele calamitate uşa în nas. Şi uite aşa începe iar circul. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor susţine sus şi tare că toate locuinţele trebuie asigurate. Şi ce va face CSA pentru a-şi face mesajul înţeles de asiguratori? Desigur, nimic! Aţi văzut cumva în România vreun asigurator luat la bani mărunţi de CSA?! Şi în timp ce instituţiile se contrazic, ţara este la un pas de inundare. Şi iar va veni Boc, iar va veni Băsescu să-i certe pe amărâţi că şi-au construit case în zone inundabile. Şi cine ştie ce alte pretexte vor inventa ei pentru a-i mai batjocori pe sinistraţi încă o dată. Desigur, este mult mai simplu să iei în derâdere amărâţii decât să faci ceva pentru ei, a demonstrat-o, în repetate rânduri, Guvernul Boc. Dacă toate digurile din România ar fi refăcute, nu ar mai avea nimeni nevoie de inutila asigurare. Însă, deh… Europa ne trimite bani cu ţârâita, se plâng guvernanţii, aşa că abia peste 20 de ani vom reuşi să ne adaptăm infrastructura la dezastre. În loc să fi cheltuit banii degeaba pe strategii guvernamentale inutile, de ce nu a făcut Guvernul Boc un efort financiar pentru refacerea digurilor din România? Clar, este mult mai simplu şi mai avantajos să-i amăgească pe români cu nişte asigurări inexistente şi, deopotrivă, ineficiente, aşa cum i-a păcălit şi cu traiul de bine…

Camelia MATEI