În laţul împrumuturilor fără număr

La fiecare sfat cu consilierii şi miniştrii săi, Boc mai coace-un împrumut, aşa, cât se ne frigă la buzunare o viaţă întreagă. Vorba aceea – ei boieri, noi pe veci şomeri!

Sub conducerea maleficului Boc, România a ajuns să împrumute 2 milioane de euro pe oră! Deşi a scuturat zdravăn de bani băncile autohtone, premierul nu se lasă până nu duce ţara la faliment. Chiar dacă băncile de pe plan naţional au dat bani cu nemiluita şi se apropie de gradul maxim de expunere faţă de statul român, Guvernul nu renunţă nicidecum la îndatorare. Nu au băncile noastre bani, au ale altora! Guvernanţii ne transmit cu nepăsare că accesarea de noi credite este „inevitabilă“, de aceea se reorientează spre piaţa externă de capital. De la străini, Guvernul plănuieşte să ia cu împrumut vreo 7 miliarde de euro (!), desigur, fără să-i întrebe şi asculte pe români, la fel cum a procedat şi când a îndatorat ţara mondialilor.

Grav nu este că ne împrumutăm, ci faptul că datoria publică creşte în ritm galopant fără a se observa o îmbunătăţire în traiul de zi cu zi al românilor. S-a ajuns în situaţia ca datoria publică a României să fie mai mare decât veniturile încasate într-un an. În timp ce veniturile statului ca pondere în PIB sunt de circa 32%, datoria publică a urcat deja la 35%. Pe lângă creşterea alarmantă a valorii creditelor, strigător la cer este că nimeni nu ştie ce se întâmplă cu toţi banii împrumutaţi. O parte pare-se că se duc spre bugetul de pensii, cel puţin aşa a dat de înţeles consiliera lui Boc. Şi aici ar fi vorba de o altă anomalie. Practica economică spune că, la vreme de criză, un stat se împrumută pentru a completa veniturile aflate în scădere, nicidecum pentru a acoperi deficite de bugete, aşa cum se întâmplă în cazul pensiilor.

Şi ghici cine putea să tempereze furtunoasa accesare de credite şi nu a făcut-o? Desigur, pensionarii, prin sumele strânse odată cu reducerea pensiilor cu 15% pe jumătate de an, susţine Andreea Vass, consiliera lui Boc. Mai mare ipocrizie nu puteau auzi urechile românilor în 2010. Mai degrabă, grupurile sanitare din şcoli, construite de Guvern cu 1.700 de euro pe metrul pătrat, ar fi moderat ritmul galopant de accesare a creditelor, şi nu reducerea pensiilor. Şi ceasurile de aur cumpărate de Primăria Capitaliei şi pierdute fără urmă pe mare ar fi ajutat la diminuarea îndatorării. Şi alte şi alte cheltuieli inutile, precum şi cele cu delegaţiile parlamentarilor şi cazarea lor în hoteluri de 5 stele ar fi temperat cumplita îndatorare a României. Nu salariile românilor şi nici pensiile de nimic trebuie să plătească pentru impotenţa Guvernului Boc şi a celor care i-au precedat. Singurii care au zeci de poliţe neachitate sunt guvernanţii – mari cheltuitori când vine vorba de punga lor şi tare sărăciţi când vine vorba de popor.

Camelia MATEI