Huzureală pe bani publici

Economia tuşeşte găunos şi dă rateu după rateu. Cu o restructurare fantomatică, total ineficientă, firesc ar fi fost ca toţi lacomii sugari de la ugerul statului să fie înţărcaţi rapid, fără excepţie sau prelungirea perioadei de alăptat de doica portocalie, nimeni altcineva decât clefăitorul Emil Boc. Doar aşa ne anunţase Guvernul la începutul lunii iunie, când bugetele instituţiilor statului intraseră în moarte clinică, iar mediul privat îşi dădea duhul la porţile Fiscului. Cu siguranţă, cei disperaţi de diminuarea lefurilor cu 25% şi forfecarea sporurilor vor replica derutaţi: până unde doreşte acest Executiv iresponsabil şi ticălos să adâncească curba de sacrificiu?

Nu este pentru prima oară când premierul ţugulan, cu o mentalitate de politruc borhotar, încearcă să salveze şobolănimea clientelară şi de partid, lovind crunt în masa prăpădiţilor. După cum constatăm, nici armada sutelor de mii de şomeri şi nici amputarea criminală a veniturilor salariale nu au rezolvat „imunizarea” bugetului de stat, pe zi ce trece mai vlăguit şi mai ciuruit de atacul rozătoarelor portocalii. Cauza este pe cât de simplă, pe atât de intratabilă de ţârcovnicii pedelişti. Degeaba i-au lăsat pe bugetarii amărâţi cu bani cât pentru un Dulcolax dacă salariile şmecherilor din companiile de stat continuă să sfideze neverosimilul. Autorităţi care de care mai hazlii, administraţii ciudate – în aşteptarea necrologului, dar şi renumitele companii „stat în stat” („Nuclearelectrica“, „Hidroelectrica“, „Romatsa“, „Romgaz“ etc.) ciugulesc, nederanjate, miliarde de lei bani publici, la adăpostul unei cretinoide argumentări: „finanţări din venituri proprii” (?) În virtutea ilustrei golănii „Furăm, nu ne jucăm!”, aceşti dromaderi împovăraţi cu banii statului au izbutit să urce salariul mediu în mediul rarefiat al retribuţiilor guvernamentale. Mai precis, între 50 şi 70 de milioane lunar. Subliniez salariul mediu, pentru că nu este greu să ne imaginăm unde saltă retribuţiile guşterilor privilegiaţi. Cu mult peste 120 de milioane… Cumva, vreţi să aflaţi şi câştigurile ameţitoare ale membrilor CA din comunistoidele structuri poreclite companii de stat? „Nu considerăm că este o informaţie de interes public” – cam aşa sună, aproape invariabil, răspunsul ofiţerilor de presă responsabili cu minciuna ticluită şi diversiunea meşterită.

De 20 de ani încoace, istoria neamurilor angajate în companiile de stat pute de îţi mută nasul. Pretinsele „finanţări proprii” nu sunt decât forme grosiere de spoliere a populaţiei. Activând în domenii fără concurenţă (vezi preţul la energia electrică), respectivele companii de monopol îşi impun dictatul fără ca bietul consumator să aibă vreo alternativă de ales. Altfel spus, dacă „Hidroelectrica“ şi „Transelectrica“ vor să ne scurtcircuiteze buzunarele nu au decât să dea vina pe insolvabilitatea marilor agenţi economici (care, chipurile, le-ar fi diminuat profiturile) sau pe… secarea bazinelor de acumulare, pentru ca populaţia să suporte majorarea tarifelor. Avem unde să ne „refugiem”, în căutarea unui preţ rezonabil? Nici măcar atunci când hidrocentralele dau afară din cauza excesului de precipitaţii, clientul nu se bucură de o factură decentă. În ambele situaţii – de criză şi prosperitate, bugetele companiilor se dovedesc la fel de darnice cu angajaţii lor. Pe scurt, o escrocherie de târlă, care nu are nimic comun cu performanţa şi valoarea managerială.

Valentin POPESCU