Spitalul – un loc de murit, nu de născut

Înainte să pui întrebări idioate, dă o căutare pe Google. Acesta a fost răspunsul ministrului Sănătăţii, Cseke Attila, când a fost rugat de mass-media să dea exemple din spitale europene care s-au confruntat cu incendii de o asemenea amploare. Dacă ministrul îşi permite să trateze cu astfel de miştouri o tragedie i se datorează, atunci un astfel de om nu numai că ar trebui să-şi dea demisia de onoare, dar nu are ce căuta în libertate. Dacă nu sunteţi în stare să daţi explicaţii clare şi concise, mai bine ţineţi-vă pliscul, domnule ministru. Nu vă bateţi joc de suferinţa unor familii pentru care un suflet aşa mic era cel mai divin dar! Declaraţia vine imediat după ce Attila a scăpat pe gură un alt porumbel: nu ştia dacă trebuie sau nu să se deplaseze la Maternitatea Giuleşti imediat după ce a aflat de izbucnirea incendiului. Doamne fereşte! Ce să caute ditamai ministrul într-o zonă de risc? Dacă-şi punea viaţa în pericol, cine se mai arăta profund dezinteresat că trei bebeluşi au murit în chinuri, mistuiţi de flăcări, din cauză că cineva a pus banii mai presus ca viaţa? Locul în care au venit pe lume şi care ar fi trebuit să le ofere protecţie, siguranţă, i-a ucis. Ministrul care ar trebui să vegheze asupra sistemului sanitar şi-a pus mâinile în şold, şi-a astupat urechile să nu audă scâncetele de durere, şi-a acoperit ochii să nu vadă trupuşoarele arse şi a căutat pe Google la secţiunea „scuze ce te pot scăpa de acuzaţiile de pruncucidere”. Cu un aşa ministru, chiar că o să trăim bine cu toţii. Circulă zvonuri prin sat că Attila ar vrut să-şi dea demisia de onoare (mă rog, demisia şi atât, că onoare… de unde?), dar Boc-Poc, alt român neaoş, deştept şi descurcăreţ, nu l-ar fi lăsat. Se pare că toată lumea ne vrea răul!!! Sistemul sanitar condus de ungurul cu mâinile pătate de sângele atâtor suflete este atât de sărac, încât nu a fost în stare să asigure un minimum de protecţie în spitale. Sistemele de alarmă în caz de incendiu nu există, scările de evacuare sunt impracticabile, pentru că spaţiul a fost transformat în vestiare pentru medici. Şi, ca să îl contrazicem pe ministrul „Google”, nu, domnule Attila, aşa ceva nu se întâmplă în alte spitale din UE! Alte spitale din UE au sistem de alarmă în caz de incendiu. În alte spitale din UE, uşile se deschis larg, automat, în momentul în care se dă semnalul de pericol, nu cum se întâmplă la noi – stau pompierii la uşă şi nu pot interveni, pentru că asistenta care deţine cartela de acces stă băgată într-un colţ şi urlă de frică. Alte ţări din UE nu umblă cu instalaţii electrice improvizate. Alte spitale din UE nu au reţele de electricitate de pe vremea bunicii, care nu mai fac faţă cerinţelor aparatelor moderne. Acum, fiecare unitate de specialitate s-a pus pe răscolit şi scotocit spitalele pe toate părţile. Dar, până acum ce aţi păzit, fraţilor? V-a împiedicat ceva sau cineva? A trebuit să fie nevoie de o astfel de tragedie pentru a vă da seama că trebuie să vă faceţi datoria? A fost nevoie de o astfel de tragedie pentru a vă trezi la realitate şi pentru a lua măsurile de protecţie necesare? Poate sacrificiul celor patru suflete va folosi pe viitor. Poate moartea lor a fost menită să împiedice astfel de drame. Măcar cu atât să se consoleze – dacă se poate spune aşa – familiile care îi aşteptau să le bucure viaţa asta amară. Îngerii să-i aibă în pază!

Oana MANOILĂ