Aceşti bogaţi “chitroşi” şi averile lor (ne)caritabile!

Bogaţii României nici măcar nu concep că ar putea să-şi doneze o parte din averi în scopuri caritabile. Spre deosebire de mogulii din alte ţări, autohtonii noştri doi bani nu dau pe organizaţiile non-guvernamentale şi acţiunile lor, soarta copiilor din cămine îi lasă reci, oamenii străzii nu sunt decât nişte amărâţi plini de boli infecţioase şi aşa mai departe. Sensibili nevoie mare la suferinţele şi chinurile prin care trec unii semeni de-ai lor, răspunsurile lor la un sondaj de opinie pe tema donării averilor şochează. Ioan Niculae, locul doi în clasamentul celor mai bogaţi români, cu o avere estimată la 1,2 miliarde euro, este plictisit de chestia cu donaţiile… „Este o prostie. Nu comentez”. Nimeni nu l-a obligat să facă nimic. Era doar o întrebare ipotetică dacă ar fi dispus să doneze şi i-a sărit ţandăra imediat. Omul de afaceri Marius Cristescu, care, împreună cu fratele său, au o avere estimată la 600 milioane euro (locul cinci în ordinea grosimii teancului de bani), este de părere că nu s-a ajuns încă la o stabilitate financiară pentru a putea face donaţii substanţiale. Cred şi eu! Are abia 600 milioane euro! Afacerea e în creştere. Cu cât mai mult, cu atât mai bine. Ioan Micula, ocupantul locului opt în topul bogătanilor, are o avere de 450 milioane euro, dar se plânge că este plin de datorii. Săracul om bogat! Ce să faci cu banii ăştia când toate lucrurile s-au scumpit, inclusiv croazierele în Caraibe sau excursiile de 14 zile în insulele Seychelles din Oceanul Indian – printre cele mai scumpe destinaţii din lume (o vacanţă aici poate ajunge la 54.000 de euro). Mă rog, în ceea ce-l priveşte pe domnul Nicula nu ar trebui să fim chiar atât de cârcotaşi. Spre deosebire de ceilalţi, a mai donat bani în conturile orfelinatelor sau căminelor de bătrâni, dar a rărit aceste acţiuni (sau le-a anulat mai degrabă) pentru că este criză şi pentru el. George Copos, 210 milioane euro, locul 26, consideră „donaţie importantă” investiţia în echipa de fotbal Rapid. Rapid? Sigur e o echipă de fotbal? Oare câţi fani are Rapidul? Cred că unul singur şi îl cunosc. E o prietenă de-a mea… nu ştiu, zău, ce e în capul ei… Ei, în aceste condiţii, domnule Copos, vă mulţumesc că donaţi miliarde pentru a menţine aprinsă flacăra unui suflet rapidist, unicul de altfel din ţară. Şi totuşi, n-aţi vrea să vă răzgândiţi şi să daţi banii copiilor abandonaţi în spitale? Măcar ei mai au şansa unui viitor… Alţii spun că prin taxele şi impozitele pe care le tot plătesc şi în schimbul cărora nu au nicio facilitate (în afară de cea de a fura liniştiţi – unii dintre ei – şi de a-şi umple astfel conturile, căci statul e mereu cu ochii închişi şi portofelele deschise) n-avem decât să considerăm că „donează” lunar! Păi, dacă stau bine să mă gândesc, şi noi donăm lunar. Mai ales la Sănătate. Donăm în prostie şi nu primim nimic în schimb. Dar, vedeţi, asta este problema românului: când ajută cere mereu ceva în schimb. Probabil gândirea noastră este de vină… Aici eram sarcastică şi asta pentru că Sorin Ovidiu Vântu spunea că ar face şi el donaţii dacă, la schimb, statul i-ar oferi câteva facilităţi! Quod erat demonstrandum (ceea ce trebuia demonstrat).

Oana MANOILĂ