Copiii cu handicap, “îngrijiţi” de un stat handicapat

"Am venit aici imediat după Revoluţie. Baia galvanică era de mult aici. Am moştenit-o. E piesă de muzeu"

Peste o sută de copii cu handicap locomotor vin din toată ţara să facă proceduri la Secţia Recuperări Copii din cadrul Sanatoriului Balnear Techirghiol. Din păcate, însă, acest compartiment a fost dat uitării imediat după Revoluţie. „Copiii noştri, în mare parte, suferă de boli cronice. Vin pentru şedinţe lungi de recuperare şi tot aici îşi continuă şcoala. Avem profesorii noştri angajaţi de Inspectoratul Şcolar, dar şi educatori pentru cei mici. Patologia este diversă, dar predomină afecţiunile neurologice. Sarcina noastră principală este să îi învăţăm să meargă”, a explicat şeful Secţiei Recuperare Copii, dr. Aurora Prăjitură. Înainte de Revoluţie, unitatea dispunea de 250 de paturi, suficiente pentru a onora toate solicitările venite din ţară, dar, din lipsa banilor şi a interesului autorităţilor, cea mai mare şi mai frumoasă clădire a trebuit închisă. Construită prin 1820, impozanta clădire nu a mai fost reabilitată, iar acum stă să se prăbuşească. S-au pierdut astfel 150 de locuri. „Nu o mai folosim de 10 ani. Este în paragină. Am rămas cu locuri foarte puţine, iar cererile sunt multe. Trebuie să-i programăm pe cronici pentru că nu avem alte soluţii. Vara, când este vacanţă, ne mai ajută sălile de curs pe care le putem transforma în dormitoare şi putem să primim mult mai mulţi copii”, a explicat dr. Prăjitură. Cu toate acestea, personalul calificat rămâne mult sub nevoile copilaşilor de aici. Clădirea în care sunt adăpostiţi micuţii a fost construită prin 1950. Nu a mai beneficiat de reparaţii capitale de câteva zeci de ani.

Un spital fără personal de specialitate

Pentru aceşti micuţi, kinetoterapia reprezintă baza tratamentului, dar nu există decât şapte specialişti care lucrează 12 cu 24 de ore. Este aproape imposibil de realizat tratamentul tuturor bolnavilor, mai ales că se lucrează individual şi fiecare şedinţă durează minimum o oră. În aceste condiţii, o mână de ajutor dau şi părinţii care îi însoţesc pe cei cu handicap de gradul I. „Am avea nevoie de minimum 18 kinetoterapeuţi, dar nu avem decât 9 angajaţi. Unul este în concediu de odihnă, iar o altă colegă a intrat în concediu de maternitate”, a explicat şeful Secţiei Recuperare Copii. Lipsesc cadrele de supraveghere, iar asistente au mai rămas doar două pe tură. Nu se pot face angajări. Ministerul Sănătăţii a blocat posturile. Şi chiar dacă ar fi fost disponibile, dr. Prăjitură nu crede că situaţia ar fi fost mai bună, deoarece „toţi fug de această specialitate. Responsabilitatea este imensă” şi este greu să reziste psihic. Copiii sunt ajutaţi să-şi facă temele de doar trei instructori de educaţie.

“Toate-s vechi şi nouă-s toate”

„Bucătăria noastră este jalnică. În 2009 au venit nişte bani pentru studiile de fezabilitate, dar nu şi pentru modernizare. Avem noroc cu o firmă din Agigea, care, de cinci ani, ne sponsorizează cu hrana pentru copii”, a declarat medicul-şef. Ion Raita lucrează ca bucătar, la Sanatoriul Techirghiol, de 40 de ani. „Când am venit aici am găsit plita de bucătărie. Cred că are cam 100 de ani vechime. Funcţionează pe bază de cărbuni, dar important este că încă putem găti pe ea”, a povestit cel mai vechi angajat. La capitolul aparatură, medicul-şef al Secţiei Recuperare Copii, dr. Aurora Prăjitură, a declarat că au tot ce le trebuie, dar când a venit vorba de anii fabricaţiei… media este în jurul perioadei 1970-1980. Spre exemplu, baia galvanică are cam 30 de ani vechime. Spaţiile de tratament sunt pline de mucegai, tencuiala cade de pe pereţi, iar în unele camere se simte mirosul greu de igrasie. Medicul-şef este totuşi optimist şi bucuros în acelaşi timp căci lucrurile s-au mai schimbat puţin. „Când am venit eu aici, după Revoluţie, era mai rău…”, a conchis dr. Aurora Prăjitură.

Oana MANOILĂ