Mielul perfect? Cel la preţul corect!

Înghesuială mare, ieri, în Piaţa „Griviţei“! Zeci de pensionari mişunau ca într-un furnicar în căutarea mielului perfect de Paşti: nici prea mare, ca să nu coste scump, dar nici prea firav, ca să iasă totuşi o friptură bună şi pentru nepoţei. „Ne aşteptam ca anul acesta mielul să depăşească 25 de lei pe kilogram, că aşa se anunţase. Dar e binişor acum. Cu 19,5 lei… tot este scump, dar măcar ne putem permite puţin. Familia mea e mare şi soţia m-a trimis să iau că are treabă. Trebuie să-l gătească”, a declarat Ion Madare, un pensionar şi fericit posesor al unui miel de opt kilograme. Alţii, fără dare de mână, s-au mulţumit şi cu o pulpiţă sau o costiţă mai fragedă. „Nu îmi prea ajung banii şi trebuie să mai cumpăr câte ceva. Anul acesta mă mulţumesc cu mai puţin”, a declarat Anicuţa Oancă. Cât despre calitatea mărfii, vânzătorii şi-au asigurat clienţii că nu există probleme şi i-au poftit să cumpere cu încredere. „Sunt cei mai buni miei. Personal m-am ocupat de ei şi am îndeplinit toate condiţiile impuse. Nu facem rabat de la calitate”, se lăuda un crescător de miei. Cât despre programul Primăriei Constanţa „Preţul corect la carnea de miel”, vânzătorii spun că le-a picat de minune. Deşi nu sunt fericiţi că au scăzut preţurile, măcar au scăpat de taxa de piaţă – 45 lei pe zi. „Vânzarea merge foarte bine. După cum vedeţi, lumea cumpără. Nu rămâne marfă de pe o zi pe alta. Nu avem de ce să ne facem probleme”, a afirmat o precupeaţă din Constanţa. Alţii, veniţi de departe, s-au arătat la fel de încântaţi. „Ne-am înscris în programul primăriei, bineînţeles. Păi, altfel, cui şi unde mai puteam noi să vindem mieii? Merge treaba”, s-a lăudat o vânzătoare venită din localitatea Stejaru, judeţul Tulcea.

În antiteză…

Dacă vânzătorii de miei se întorc pe la case cu buzunarele doldora şi fără urmă de marfă, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre cei care stau 12 ore în picioare să-şi vândă zarzavaturile, fructele sau legumele. Tanti Aniţa, precupeaţă de mai bine de 20 de ani, nu se aştepta ca „afacerea” să-i meargă atât de prost. „Nu am crescut preţurile, că dacă le creşteam cred că nici de atâta nu vindeam azi”, a zis femeia, arătându-ne un teanc de 1 leu. Preţul, a mai precizat ea, e standard: 20 de bani verdeaţa şi 50 de bani ceapa. „Colega” ei de tarabă crede că nu se prea mai merită să vinzi în piaţă. Dar, cum altceva nu ştie să facă… Un lucru este cert: „Treaba nu merge deloc. Nu se merită atâta muncă ce-o facem noi, că nu câştigăm pe măsură”. Precupeţele se laudă că au preţurile cele mai mici, dar… degeaba. Marfa lor nu este atractivă. Astfel, castraveţii se vând cu 10 lei, iar roşiile – cu 7 lei. Leuşteanul se vinde cu 2 lei, ceapa – cu un leu, iar usturoiul verde – cu doi lei. Nici măcar concurenţa aşezată cu marfa pe marginea drumului nu a avut succes la vânzare, deşi preţurile erau cu 50 de bani până la un leu mai mici.

Oana MANOILĂ