…încearcă să ne contagieze oficialii BEI cu optimismul lor impertinent. După care, presupunem, va urma o nouă… recesiune economică. Sau, pur şi simplu, falimentul naţional. „Minimumul a fost atins în România, iar acum urmează o revenire uşoară, care este, însă, însoţită de dificultăţi uriaşe, legate de bugetul public“ – suntem avertizaţi pe acelaşi ton vesel-plângăcios de finanţiştii Băncii Europene de Investiţii. Bine, dar mai toţi analiştii financiari obiectivi susţin, cu argumente şi date statistice, că rămânem departe de finalizarea crizei, iar şomajul ameţitor şi scăderea drastică a consumului populaţiei evidenţiază tocmai reculul sever al economiei. De la un şomaj de 5,3%, în februarie 2009, disponibilizările au urcat vertiginos într-un an de zile, la 8,3%, iar respectarea acordului cu FMI ne determină să anticipăm atingerea unui milion de „paria“ până la începutul verii. De consum ce să mai vorbim?! Zilnic, sute de firme trag obloanele falimentului sau îşi mută activitatea în afara graniţelor ţării (ocolind taxele şi impozitele criminale), în timp ce abramburiţii BEI-ului prefigurează… curcubeul renaşterii economice. Ceva mai realişti, specialiştii Băncii Mondiale pun degetul acuzator pe rana sângerândă şi netratată a ţărişoarei noastre tot mai depopulate: „În viitor, românii vor trebui să muncească mai mult. Fiecare persoană va trebui să muncească mai mult decât înainte. Nu ştim dacă veţi vedea nivelul de creştere pe care economia dumneavoastră l-a avut“. Corect, dar neconvingător. Motiv suficient ca şeful unei alte instituţii financiare (FMI) să ne adreseze – la cererea BNR – atenţie, de la microfonul Parlamentului, câteva „indicaţii preţioase“ despre cum să ne gospodărim împrumuturile şi încotro să dirijăm fondurile (ne)rambursabile. Ce vreţi, asta e ţara unde trăim! De mâna a doua şi de lumea a treia!
Valentin POPESCU