Când toate ţările afectate de crunta recesiune economică nu ştiu cum să mai estompeze din efectele devastatorului şomaj, Traian Băsescu îi face harakiri plăpândului său neuron, în Ţara Soarelui Răsare, afirmând, iresponsabil, că “patronatul a găsit soluţii de creştere a productivităţii prin trimiterea în şomaj a salariaţilor”. Bravo, hăhăitule! În timp ce sute de mii de firme au fost distruse/desfiinţate prin introducerea impozitului forfetar, iar restul patronilor (încă) nefalimentaţi imploră niscai ajutoare minimale pentru supravieţuire, preşedintele celor 50% dintre români desfide principiul productivităţii. Practic, un randament ce nu are nimic în comun cu disponibilizările masive, ci cu „cantitatea de produse obţinute într-o perioadă de timp determinată”. Minciuna este cu atât mai grosolană, cu cât premierul plezirist apelează (în zadar) la surogate ineficiente tip „facilităţi acordate angajatorilor de şomeri”. Într-o veritabilă competiţie cu ridicolul, Băse a flendurit-o jenant în conclavul forumului de afaceri româno-japonez când a filosofat pe seama „opoziţiei puternice a sindicatelor în faţa reformatorului Guvern(?)”. Să auzi şi să nu crezi. Adicătelea, portocaliii lui Boc încearcă ieşirea ţării din criza economică pe seama prostimii – în paralel cu conservarea privilegiilor castelor clientelare, iar „mârşavele” sindicate se opun cu cerbicie. Mai că ai merita să te lapideze, la întoarcerea în ţară, milionul de şomeri.
(V.P.)