Flo(a)rea Procuraturii la butoniera PDL

Oare ce diferenţă mai există între fostul procuror ceauşist, care era dispus să te ancheteze minuţios pentru purtarea cămăşii „legionare”, şi procurorul băsist de azi, gata să bată din călcâie (pardon, din tocuri) pentru îndrăzneala de a îmbrăca la o paradă de modă uniforma ofiţerului german? Niciuna. Cu trei zile în urmă, când l-am auzit pe hărţuitul de serviciu, Radu Mazăre, acuzându-l pe procurorul generalisim, Adina Florea, de „asumarea promisiunii «de a-l face», mai exact, să-l bage în puşcărie” drept recompensă pentru importanta numire la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, sincer, am suspectat declaraţia de multă revoltă şi niţel subiectivism. Aveam să mă repliez de îndată ce anchetatorul-şef cerea, după luni de zile de la hotărârea procurorului Gigel Alexandru de neîncepere a urmăririi penale, o comisie rogatorie între România şi Israel. Ca să ce? Să analizeze dacă evreii s-au simţit lezaţi de amintita prezentare de modă(?!) În contextul dat, cred că nu ar fi lipsit de interes să aflăm de câte ori procurorul general „a dat peste mână” unui subaltern, în cazul motivărilor cu NUP. Probabil, răspunsul s-ar ascunde în spatele clişeului „nu se cade”. Iată, însă, cum magistraţii au început să îşi vâre cât mai des coada pe sub marele jilţ din Cotroceni, soluţia procurorului de caz dată de GA a fost infirmată de şeful AF. Ce i se imputa „rebelului” anchetator? „Pasivitatea manifestată cu prilejul soluţionării cauzei şi argumentarea făcută în baza unor articole de presă care exced cadrului procesual penal”. Până aici, să admitem că frenetica doamnă procuror Florea se situează în cercul desenat de lege, unde nu o putem atinge. Nici măcar cu o floare. Din nefericire, ce urmează devine halucinant de… politizat pentru un magistrat.

„În contradicţie cu adevărul istoric, procurorul Alexandru a decis că Mazăre ar fi purtat o simplă imitaţie a uniformelor militare germane din perioada anilor celui de-al Doilea Război Mondial, uniformă care nu ar fi avut nimic de-a face cu nazismul”, opinează… istoricul Adina Florea. Dincolo de cunoştinţele docte şi exhaustive expuse de şeful Parchetului Curţii de Apel, neîndoielnic, oficialii israelieni – excelenţi cercetători ai Wehrmacht-ului – ar fi fost primii ofensaţi. Nu s-au simţit jigniţi din simplul motiv că au sesizat „butaforia” vestimentaţiei şi buna credinţă a purtătorului ei. Vizibil înverşunată pentru non-combatul israelian, gestionara „literelor negre” se lansează într-o lungă ş neavenită peroraţie împotriva celei mai disciplinate şi eficiente armate (după cea condusă de Alexandru Macedon) din istoria omenirii. Citesc şi mă îngrozesc. „Wehrmacht-ul a comis numeroase crime de război şi bombardamente de tip terorist, masacre ale civililor, execuţii sumare ale comisarilor politici sovietici, execuţii ale prizonierilor de război şi ale civililor ostateci… ”. Doamne, Erwin Rommel, Von Runsted sau Von Paulus cred că se întorc în groapă. Să confunzi cu atâta nonşalanţă celebra armată germană cu SS, Gestapo-ul sau restul organizaţiilor de tip nazist mi se pare impardonabil. Cum se poate afirma că „Wehrmacht-ul a acţionat de multe ori ca organizaţie criminală”, când memoriile celor mai redutabili combatanţi în marea conflagraţie mondială îi elogiază pe soldaţii nemţi pentru respectarea regulilor războiului şi a spiritului de sacrificiu. Vreţi probe indubitabile? Citiţi câteva cărţi de incontestabilă valoare documentar-istorică, veritabile certificate internaţionale ale evenimentelor trăite şi consemnate de autorii lor: „Cruciadă în Europa” (Dwight Eisenhower), „Memorii de război” (Charles de Gaulle), „Al doilea război al lumii” (Winston Churchill). Sunt trei vârfuri de lance, de autentică probitate morală, care recunosc la unison meritele armatei germane, ca şi fairplay-ul demonstrat pe câmpul de luptă. În sfârşit, „Epilogul de la Nürnberg” vă poate lămuri pe deplin în privinţa autorilor ororilor războiului. Niciun înalt ofiţer german de pe linia frontului nu a compărut în faţa exigentului tribunal internaţional!

Confuzia întreţinută în mod conştient, din motive exclusiv politice, încearcă să-l decredibilizeze şi discrediteze pe îndrăzneţul primar al Constanţei. După ce au dat-o în bară cu dosariada corupţiei necunoscute şi a retrocedărilor nevăzute, vajnicii procurori, drapaţi portocaliu, se agaţă, penibil, de un… podium de modă. Pe care îl bombardează cu cele mai incredibile acuzaţii. De la utilizarea simbolurilor fasciste în promovarea ideologiei fasciste, rasiste sau xenofobe, până la, atenţie, subminarea puterii de stat! Scurt şi cuprinzător: sunteţi diabolici!

Valentin POPESCU