Bişniţă şi hoţie pentru o… “Rablă”

În aşteptarea unui voucher, vechiturile constănţenilor sunt „vânate“ de ciorditori

Deşi tichetele pe care constănţenii le primesc odată cu predarea rablei s-au terminat, aceştia au stat în frig lângă maşinile lor, pentru a le păzi. Ieri, pe uşa firmei VMB LUX SONOR, societate autorizată pentru a se ocupa de strângerea rablelor, era afişat mare: „Nu mai sunt tichete!“. Cu toate acestea, constănţenii au stat în frig pentru a se asigura că nu cad pradă hoţilor. În zonă, bişniţa este în floare, astfel încât „oamenii de afaceri” s-au profilat pe achiziţionarea de tichete la preţul de numai o mie de lei. Aceştia ştiu că cei care vin cu rablele sunt oameni simpli şi o sumă modestă îi tentează şi astfel ei pun mâna pe tichetul de 3.800 de lei. În cursul zilei de ieri, mai-marii firmei au anunţat că un reprezentant a fost trimis în Capitală pentru a se interesa dacă vor mai primi tichete. Oamenii au stat ore întregi în frig, cu sufletul la gură că vor scăpa de rable şi că vor putea să îşi procure un autoturism nou. „Stăm aici în frig ca să păzim maşinile, că altfel rămânem fără ele. Noaptea, hoţii le lucrează. Eu am rămas fără baterie şi o piesă din motor”, a declarat Gelu Ilie, un constănţean ce venise pentru a-şi preda rabla. Reprezentanţii firmei au afirmat că ei nu sunt responsabili de paza autoturismelor lăsate de cetăţeni în faţa firmei. „Noi i-am anunţat pe oameni că nu mai avem tichete, dar ei, ca să fie primii şi să scape cât mai repede, vin şi le parchează în faţa firmei. Nu putem asigura paza autovehiculelor, deoarece se află pe domeniul public. E de competenţa Poliţiei”, au mai declarat oficialii firmei. Noaptea, „ciorditorii” care locuiesc în zonă vin pe un gang aflat în apropiere şi se „aprovizionează” de la rable cu diferite piese, pe care mai apoi le montează pe alte maşini şi le vând în obor. Unele maşini au fost lăsate chiar şi fără roţi. Hoţii au pus o piatră sub maşină şi apoi au luat roţile. Urmează ca, în zilele următoare, firma să mai capete tichete şi astfel constănţenii vor putea scăpa de rable. Care mai pot, căci societatea nu primeşte decât maşini care funcţionează, iar cele care au fost „lucrate” de hoţi trebuiesc completate. „Şi cum să mai cumpere omul acum roţi sau diferite piese din motor, că sunt scumpe? Şi un bătrânel care e unic proprietar nu se mai ocupă el de maşină. O lasă aici”, a mai declarat un bărbat ce aştepta valoroasele tichete.

1.000 lei pentru un tichet de… 3.800 lei

Aici intervin „bişniţarii”, care le aruncă o vorbă celor care aşteaptă în frig. Forţaţi de situaţie, aceştia acceptă ofertele bişniţarilor şi se aleg cu suma maximă de o mie de lei. Pentru că bişniţarii au şi relaţii în interiorul societăţii, pot intra mai repede la verificat şi primesc tichetele mult mai rapid. „Au venit odată… mai mulţi samsari d-ăştia şi doar au lăsat geamul jos şi au întrebat: «Vinzi tichetul?» Şi eu am zis că nu, că vreau să îmi iau o maşină nouă. Dar era lângă mine un bătrân care tot aşa venise cu rabla să o dea şi el a zis că vinde tichetul, că săracul nu avea el bani să îşi altă maşină. A cerut 15 milioane de lei vechi. Samsarii au început să râdă şi au zis că nu îi dau mai mult de 10 milioane. Acum, Nea Sandu, că aşa îl chema, m-a întrebat pe mine dacă e bine sau nu cu zece milioane. I-am răspuns că nu e bine, dar numai el poate să decidă, că, şi dacă nu îl dă, ce face: stă cu el în casă şi se prăfuieşte. Şi s-au întors samsarii să îl mai întrebe o dată şi a acceptat. Nu a durat o jumătate de oră şi i-au luat maşina şi pe el şi au intrat. După altă jumătate de oră, au ieşit, i-au dat banii, au luat tichetul şi au plecat”, a mai declarat Vasile Moise, un alt bărbat ce aştepta în faţa sediului societăţii. Oamenii legii mai fac controale din când în când, dar nu pot sta de pază tot timpul la rable şi astfel hoţi profită după ce pleacă poliţiştii, şi lasă maşinile, la propriu, pe butuci. Constănţenilor nu le rămâne decât să vină zilnic la sediul societăţii pentru a întreba dacă au venit tichetele şi să îşi parcheze autoturismele acasă sau să lase rablele în zonă pentru a intra cât mai repede, chiar cu riscul de a rămâne fără ele.

Alin TARNOVSCHI