Săracele cu duhul, dar prea bogatele femei din lumea politică s-au gândit la ele şi protecţia lor socială. Uite-aşa s-a ivit un act normativ pe măsura înavuţirii lor, ca anul trecut să devină chiar lege. Înstăritele noastre doamne devenite mame nu au prea profitat, însă, de beneficiile cu multe zerouri oferite de actul normativ. Bătaia pentru avantajele legii a fost dată, în schimb, şi încă se poartă cu îndârjire, cum era de aşteptat, în rândul sărăcimii.
Ca să ne înţelegem, pentru început vorbim de dreptul la indemnizaţia de creştere a copilului, care, din anul 2009, are două variante. Una este aceeaşi cu cea din anii trecuţi şi, fireşte, se adresează mamelor care muncesc de uită şi cum le cheamă pe un salariu de rob, iar cealaltă este alternativa câştigată de mamele cu un job privilegiat, cărora le ia o zi să-şi numere remuneraţia. Mai precis, mamele al căror salariu nu depăşeşte 700 lei primesc în continuare, timp de doi ani, cât ţine concediul de maternitate, o indemnizaţie de 600 lei, în timp ce mamele cu salarii de lux pot ajunge să ridice lunar până la 4.000 lei de la stat. Clar protecţia socială şi ale ei înţelesuri s-a transformat într-o batjocură. Argumentul că mamele cu salarii mai mari cotizează mai mult la stat nu are niciun fundament, când ne referim la ideea de protecţie socială. Contribuţiile la stat se plătesc în aceleaşi procente de toate categoriile salariale, iar, în funcţie de remuneraţie, unii lasă mai mult la bugetul de stat, alţii mai puţin. Cel mai puternic considerent împotriva indemnizaţiilor privilegiate îl constituie faptul că, de când lumea, protecţia socială s-a făcut pentru săraci. A trebuit să vină Guvernul Boc să dea şi această teorie peste cap…
Desigur, cum bine cunoaştem, banul este ştim noi al cui, iar mamelor lăuze le-a făcut cu ochiul cel salarial. Decât o indemnizaţie de 4.000 lei, mai bine o remuneraţie de 10.000 lei, şi-au spus mămicile cu bani. Doar 2% din totalul de părinţi primesc la ora actuală în România indemnizaţia maximă de 4.000 lei, restul mamelor şi-au părăsit de urgenţă plozii pe mâna unei bone şi s-au reîntors la lucru. Au admis astfel singure că nu au nevoie de protecţie socială. Au bani şi, ca atare, îşi permit plata unei îngrijitoare, un lux de neatins în rândul sărăcimii.
Dacă mămicile cu bani au spus nu concediului de maternitate de mare valoare, mamele cu salarii de nimic s-au gândit că ar putea profita ele de el. De comun acord cu angajatorii, au inventat salarii pe hârtie mai mari cu 100% decât cele primite. Verificările superficiale făcute de către personalul din primării au lăsat dosarele ilegale să ajungă în plată la agenţiile de prestaţii sociale. Acum, cei de la prestaţii sociale zic că au reuşit să întoarcă din drum câteva dintre situaţiile flagrante, dar nu exclud varianta ca astfel de dosare să le fi şi scăpat din vedere. Ar fi ceva să existe în România multe astfel de mămici sărace, cu indemnizaţii privilegiate. Să fim înţeleşi, nu încurajăm încălcarea legii, ci dorim să se practice şi-n România adevărata protecţie socială!
Camelia MATEI