Că liberalii se vor parfuma la al lor Congres cu un Crin pentru conducerea PNL era de aşteptat. Nu neapărat din cauza contracandidaţilor (un Cataramă cel puţin penibil şi un Orban nu îndeajuns de convingător, dar suficient de melodramatic), ci mai ales pentru că liberalii aveau nevoie de o nouă orientare după alegerile prezidenţiale. Nu puţini, liberali au ba, au fost cei care au concluzionat că alegerea unei noi conduceri nu era necesară, în condiţiile în care cealaltă, în frunte tot cu Crin Antonescu, avea doar un an vechime. Drept este, dar de la acel moment până la acest Congres, liderul liberalilor a trecut prin postura de candidat la preşedinţia României. De acolo a demonstrat că politica liberală, condusă şi direcţionată altfel decât fusese obişnuit partidul, poate aduce voturi. Chiar dacă nu a câştigat şi, mai ales, chiar dacă scorul obţinut de el, mare pentru o formaţiune politică ce s-a bălăcit între 10 şi 15 procente, nu a adus PNL la Putere. Acolo unde s-ar fi văzut unii dintre liberali. Pentru a avea certitudinea că partidul îşi asumă rolul din Opoziţie şi nu acceptă un os aruncat pe sub masa Puterii de Traian Băsecu, dar mai ales pentru a putea continua politica de reaşezare a PNL pe dimensiuni adaptate noilor realităţi,Crin Antonescu avea nevoie de un Congres. La această întrunire, unei majorităţi zdrobitoare i-a mirosit a… Crin, iar cealaltă parte s-a lăsat stropită cu parfumul lui. Nu de altceva, dar pe sub nasul tuturor liberalilor a trecut adierea ajungerii la Putere prin forţe proprii şi nu pe uşa din dos a Cotrocenilor sau în postură de anexă a PDL. Pentru a fi sigur că PNL se înhamă la căruţa Opoziţiei combatante, ce are în faţă o Putere cu apucături totalitariste, Crin Antonescu avea nevoie să treacă încă o dată de votul Congresului. A trecut, dar, de acum încolo, va trebui să împrăştie parfum de Crin şi peste electorat. Dacă nu, mirosul plăcut are toate şansele să se transforme în iz de neputinţă…

Măriuca ANDRONE