Între “Rabla” românească şi românul rablagit

Guvernul îi umple de bani pe bişniţari! Da, de ce vă miră? Dar nu oricum, ci legal, prin intermediul programului „Rabla” şi al cupoanelor ce pot fi vândute altor persoane. Cu cât mai multe, cu atât mai bine! Toleranţa şi buna intenţie a Guvernului de a-i îmbogăţi pe bişniţari au făcut ca oamenii să se calce pe gât stând la cozile de la centrele de casare. Aşa s-a dezvoltat o adevărată afacere subterană şi, totuşi, la umbra legii. Fiarele vechi – maşinile care porneau numai împinse – s-au transformat într-o adevărată afacere pentru sărmanii care nu îşi mai permiteau să le întreţină. Consumul ridicat, piesele care cădeau aproape zilnic, poluarea excesivă… toate acestea le dădeau bătăi de cap şi nu mai era rentabil să bagi bani într-o maşină expirată. Bucuroşi nevoie-mare că pot face rost de nişte bănuţi cinstiţi (speculă în toate regula), şi-au dus hârburile – care cum au putut să le urnească – spre REMAT, la poarta căruia îi aşteptau, cine oare, decât bişniţarii. „Băi, mânca-ţi-aş rabla ta, nu vrei tu, norocosule, să-mi vinzi mie cuponul tău, palalilo”? Şi de aici începe o întreagă negociere, ce se lasă cu voci ridicate şi transpiraţii abundente. Pe rablele lor, cetăţenii cer între 1.200 şi 2.000 de lei, dar afaceriştii din clanul „cuponiadelor” nu le pot oferi mai mult de 800-1.300 lei. Într-un final, omul la ananghie face o concesie şi acceptă. Pleacă acasă cu banii, bucuros că rabla lui a fost productivă. Şi, uite-aşa, se face că un bişniţăraş d’ăsta de doi bani produce cam 300.000 lei într-o săptămână, numai din vouchere. Şi ce altceva ar putea face românaşii posesori de hardughii decât să scoată bani de pe urma lor? Bani să dea voucherul avans pentru a-şi lua o maşină nouă nu au. Este prea costisitor şi pe praful ăsta nu se încumetă să se „spânzure” de un credit la bancă sau de un leasing. Dovadă este şi faptul că au fost predate, zilnic, în jur de 2.000 de maşini ruginite. În schimbul lor, s-au achiziţionat doar… 460 de autoturisme noi! Conştienţi de greşeala imensă pe care au făcut-o cu voucherele transferabile, guvernanţii au declarat, liniştiţi, că pe ei îi doare la bască unde se duc banii. Pe ei nu îi interesează decât să fie „ucise” rablele care poluează. Cum să-i doară la bască de banii noştri? Ăştia au tupeu, nu glumă! Cu alte cuvinte, îi doare la bască de noi, de toţi. Şi banii noştri intră, prin măreţia lor, în buzunarul şpagagiilor, hoţilor şi oportuniştilor care n-a învăţat carte, dar care dau la tâmplă pe la colţuri şi fură din buzunare! Cert este că angajaţii de la REMAT sunt paralizaţi de frică şi s-au blindat: spray-uri lacrimogene, buton de panică, jandarmi pe la birouri… Zilnic, sute de maşini care mai au un pic şi crapă sunt aliniate la centrele de casare. Sunt conduse pe ultimul drum de şoferii nervoşi că stau cu zilele la cozi interminabile şi se mai întâmplă ca centrele să rămână fără vouchere. De fiecare dată, angajaţii centrelor sunt de vină pentru orice şi ei sunt primii înjuraţi şi cotonogiţi. Guvernul vrea să scoată din uz, anul acesta, cam 60.000 de maşini vechi. Ia calculaţi ca să vă îngroziţi: 3.800 de lei, prima de casare, înmulţit cu 60.000 (planul cincinal de maşini casate), rezultă 228 milioane de lei noi, adică 2.280 miliarde lei vechi! Atât vor scoate din vistieria statului pentru a-şi duce la îndeplinire măreţul scop de înavuţire a bişniţarilor. La semnalul meu, de trei ori „Ura” pentru Guvern. „Ura! Ura! Ura!“

Oana MANOILĂ