Mai ţine cineva minte, în ţara asta, care este reprezentarea Justiţiei? Acea femeie legată la ochi şi cu balanţa în mână? Vă spune ceva imaginea asta, vouă, magistraţilor, judecătorilor şi altora de genul acesta, care împărţiţi dreptatea ca la piaţă? Sau imaginea respectivă e interpretabilă? Dacă e legată la ochi, ori se face că nu vede, aşa că ne fofilăm cum putem, ori chiar nu vede şi atunci acesta este motivul pentru care are balanţa în mână. Nu vede, dar împarte dreptate cui dă mai mult! Că, oricum, am înţeles că unii specialişti în Drept Penal sunt de părere că Justiţia este… relativă! Să vedem unde a dus relativitatea Justiţiei. Victima a fost violată şi aruncată de la etajul 6. Medicii îi susţin declaraţia. Procurorul îi susţine reclamaţia. Două judecătoare mai cu moţ se trezesc şi decid că… faptele nu există! Criminalul este, de fapt, nevinovat, iar victima plăteşte şi cheltuieli de judecată! Este vorba despre cazul doctorului Răzvan Trancă, care din acuzat a devenit victima celei pe care a violat-o. Pentru că Justiţia este… relativă! Şi interpretabilă şi funcţionează pe bază de fise sau card de credit. Mai grav este faptul că, deşi magistraţii Curţii Supreme vor casa hotărârea celor două judecătoare, constatând că s-a comis o greşeală, ele nu pot fi sancţionate! Pentru că există o lege care protejează această castă. Şi că Justiţia poate fi interpretabilă, judecătorul ia plicul, asigură… reclamatul-sponsor că va face ce poate, face şi chiar dacă nu poate este la adăpost. El a încercat, banul a rămas şi mai este şi protejat de legea care îi permite să să spună chiar că mortul nu există, deşi stă cu mâna pe el.

Andra SECELEANU