Crosby aduce fericirea în Canada

Naţionala de hochei a Canadei a câştigat titlul olimpic, după opt ani de pauză, în urma unei partide dramatice disputate contra vecinilor americani. Împins în prelungiri, meciul a fost decis de vedeta canadienilor, Sidney Crosby, însă putea oricând să se termine cu o dramă… canadiană.

La exact 28 de ani după golul lui Paul Henderson, gol care aducea titlul olimpic Canadei chiar la Moscova, Crosby a devenit noul erou naţional. „Sid The Kid”, un puşti supradotat, dar şi cel mai mediatizat hocheist de la Gretzky, a trimis pucul prin singura deschizătură ivită în barajul numit Miller şi a păstrat titlul pe pământ canadian. Golul copilului minune a trimis Canada în sărbătoare, după ce, cu doar 25 de minute înainte, se întrevedea doliul naţional.

Răzbunare

Canada a început în forţă meciul contra marii rivale, dorind parcă să închidă rapid o finală aşteptată de întreg continentul. Vecinii de la sud şi nord s-au ridicat, însă, la pretenţiile unui meci cu o astfel de miză, veteranii Rafalski, Drury sau Langenbrunner conducând magistral trupa de armăsari tineri, dar fără pedigree. Aşa a ieşit un meci pe contre, un meci în care defensivele s-au dovedit a fi la fel de tari ca nişte stânci şi un meci în care s-au evitat pe cât posibil eliminările inutile. Canada a avut un plus, fiind susţinută de 15.000 din cei 20.000 de spectatori care au umplut o arenă uimitoare ca arhitectură. Valul de entuziasm s-a concretizat prima dată pe tabelă în minutul 13, atunci când Toews a urmărit un şut puternic trimis de Richards şi l-a învins pe cel mai bun jucător al turneului olimpic, Ryan Miller. Tribunele erau în delir, iar americanii s-au clătinat serios, rezistând eroic până la prima pauză. După odihnă, cele două trupe de gladiatori au oferit una dintre cele mai frumoase reprize de hochei din istorie. S-au tras 30 de şuturi pe spaţiul celor două porţi, s-au făcut zeci de „kick“-uri şi suporterii au văzut două goluri magnifice. Întâi s-au bucurat canadienii, după ce Perry a profitat de una dintre puţinele inexactităţi ale defensivei lui Rafalski, şi l-a învins pe Miller cu o bombă din 3-4 metri. SUA nu au căzut. Au revenit în atac şi au egalat prin Kesler, după o deviere milimetrică pe sub mâna lui Luongo, preferat legendei Brodeur între buturile Canadei. Sirena de final de repriză parcă a semănat cu un gong din box, ambele combatante, dar şi spectatorii fiind la capătul puterilor. Repriza a treia a fost mai calmă. Canada a realizat că este aproape de un succes istoric şi a temporizat jocul, retrăgându-se uşor, iar rivalii au muşcat momeala. Aşa a dominat jocul Scott Niedermayer, de departe omul meciului, iar echipa de puşti a SUA s-a scufundat încet, dar sigur. Un time-out cerut cu două minute înainte de final şi retragerea lui Miller s-au dovedit a fi mişcări câştigătoare. Parise a egalat cu doar 25 de secunde înainte de ultima sirenă şi a împins meciul în prelungiri, după ce Sidney Crosby, care a jucat infect pe toată durata partidei, ratase incredibil singur cu Miller, cu doar 3 minute înainte de final. Tribunele s-au prăbuşit, prevăzând un dezastru care, însă, nu a venit. Jocul de 4 contra 4 a arătat ceea ce se ştia deja. Canada are o echipă plină de individualităţi, care pot face prăpăd când au spaţii, iar SUA reprezintă „o echipă”. Lipsa celui de-al cincilea om s-a simţit mai mult ca oricând, iar canadienii au reuşit lovitura de KO după o fază creată de Crosby, devenit erou după un turneu extrem de slab.