Mărtişorul în tradiţia populară

Mărtişorul, simbol al primăverii, datează, conform arheologilor, de peste opt mii de ani, are origini latine şi este denumirea populară a lunii martie. Strămoşii noştri sărbătoreau Anul Nou la 1 martie, luna care purta numele Zeului Marte, ocrotitorul câmpului şi al turmelor, cel care simbolizează renaşterea naturii. Firele, albe şi roşii, formau un şnur înnodat în forma cifrei 8, confecţionat din fire de cânepă sau lână, iar mai târziu, din bumbac. De acest şnur se legau monede din aur, argint, sau bronz, dar şi fire de iarbă, muguri sau flori. Femeile dace purtau monezi sau pietricele asociate cu fire de lână roşii şi albe pentru a avea noroc şi copii. Metalul din care erau confecţionate monedele-mărţişor semnificau statutul social al celei care-l purta, iar cele două culori reprezintă continuitatea vieţii după moarte, victoria binelui asupra răului, a primăverii asupra iernii, simbolizând unirea forţelor care dau naştere vieţii. Fetele purtau mărţişorul până când înfloreau pomii, apoi îl legau de trunchiul acestora, iar cu moneda, la Sf. Gheorghe, îşi cumpărau brânză şi vin roşu. Credeau că astfel vor avea tot anul o faţă albă, frumoasă şi îmbujorată. În prima zi de primăvară, ţăranii obişnuiau să pună funii roşii şi albe în ramurile pomilor din livezi pentru a atrage rod bogat, la coarnele vitelor, la porţile grajdurilor, la toartele găleţilor, pentru îndepărtarea deochiului şi a duhurilor malefice, dar şi pentru invocarea puterii regeneratoare a vieţii.