Ce vomiţi azi, ingurgitezi mâine?!

Cu ce obraz gros trebuie să fie dotat un demnitar ca să mintă fundamental, cu seninătate şi fără nicio apăsare, la interval de numai 24 de ore? Cred că este o întrebare legitimă a oricărui concetăţean după vizionarea recentului număr de jonglerie/clovnerie cu pensiile amărăştenilor, din partea emeritului circar, Sebastian Vlădescu. Dornic să testeze limita de rezistenţă a românilor scalpaţi de taxe şi impozite (draconice), ministrul Finanţelor Publice declara într-un interviu acordat money.ro că pensia este „o depunere a fiecărui cetăţean pentru un venit viitor şi ar trebui taxată”. Saltimbancul portocaliilor îşi justifica cinica intenţie de impozitare a tuturor pensiilor, deplângând „scoaterea din circuitul de taxare a unei sume importante”. Într-un final, mai să pună harapnicul pe impertinenţii septuagenari (aspiranţii pensiei de 45% din salariul mediu), Vlădescu propunea chiar o dezbatere publică. Pentru ce? Pleziristul ar fi dorit să audă soluţionarea insurmontabilei ecuaţii: cum să reuşească 3 milioane de salariaţi să ţină în cârcă 6 milioane de pensionari.

Deloc surprinzător, vioaiele nerozii debranşate neuronic nu au primit răspuns. Deşi inconştienţa şi răutatea celor veniţi la conducerea ţării i-au înregimentat pe români în oştile şomajului şi le-au închis sute de mii de afaceri, ministrul Japcă nu pare deranjat. La fel cum îi este indiferent că profesorii, medicii, inginerii şi, în general, tinerii profesionişti ignoraţi se autoexilează pe tărâm occidental. Sunt milioane de români care, în loc să plătească în România dările fiscale, contribuie la puşculiţele statelor adoptive. Omul angajat să clocească alte şi alte biruri (în absenţa unei reforme reale) şi-a epuizat imaginaţia. Motiv pentru care vrea să-i jupoaie cu 16% pe toţi pensionarii muritori de foame, săraci lipiţi pământului. Vă interesează, desigur, reacţia marelui papagal, Emil Boc, după deja celebra inepţie a ministrului Şeitan privind tăierea alocaţiilor copiilor cu părinţi „ajunşi”. Categoric, dacă nemernicia subalternului finanţist nu viza 6 milioane de voturi, „Puşca şi cureaua lată” îi beleau încă o dată. Aşa, însă, premierul a flendurit-o în stilul arhicunoscut: „Ministrul Vlădescu a analizat ideea din perspectiva unei filozofii fiscale”. Măi, să fie! Care va să zică trebuie să înţelegem că dom’ ministru, lovit la cerebel de filozofia idealistă (a lui Kant?), elaborează modele metafizice şi concepte apriorice despre cum să… le-o mai tragă încă o dată (ca bonus?) bieţilor coate-goale. În fond, nu se ştie, poate va agăţa şi un Nobel pentru taxa contracronometru şi impozitul pe milimetru. Bine, dar dacă tot ai mâncat rahatul, cum spune românul, măcar să-l şi… digeri. Iată, însă, luat în şuturi pentru deserviciul politic adus partidului-stat, „bărbatul” Sebastian Vlădescu îşi reingurgitează voma cu aerul că-i prieşte tocmai când se pregătea să introducă taxa pe… flatulenţă: „Nu vreau să impozitez şi ştiu că nu se pot impozita pensiile în afară de cele mari (n.n. – în sfârşit, îşi revine din transă ministrul somnambul). Să fie foarte clar, nu intenţionez să impozitez pensiile în acest moment”. Vai, jalnic personaj. Dacă întreaga tevatură ne-ar fi fost furnizată în ritmuri de manea, prin purtătorii de vorbe Gheorghe şi Dănuţ, probabil ne-am fi consolat cu umorul şuetiştilor. Din nefericire, a trebuit să avem parte de un „comunicator” de plastilină, neautorizat să anunţe decât parascoveniile guvernamentale decise in corpore. Pentru cele strict personale, PDL a impus embargo.

Valentin POPESCU