România – în aşteptarea norocului

Naţionala noastră îşi va afla adversarii din preliminariile pentru Campionatul European din 2016. Din păcate, rezultatele modeste din ultimii ani au dus la retrogradarea echipei până în urna a doua şi, aproape cert, România va juca împotriva unuia dintre granzii Europei. Totuşi, prin clasarea pe locul 18, au fost evitate formaţii ca Cehia, Turcia şi Grecia, adversari dificili, în condiţile în care numai primul loc garantează calificarea. Conform UEFA, în aceste preliminarii se vor forma şase grupe a câte şase echipe naţionale şi trei grupe cu câte cinci. La turneul final se vor califica ocupantele primului loc în fiecare grupă plus echipa naţională cel mai bine clasată pe locul doi. Celelalte opt echipe de pe locul doi vor juca meciuri de baraj în sistem tur-retur. Cele şase urne au următoarea componenţă: Urna 1: Spania, Germania, Olanda, Italia, Anglia, Croaţia, Portugalia, Franţa, Rusia; Urna 2: Grecia, Cehia, Suedia, Elveţia, Serbia, Turcia, Danemarca, Slovacia, România; Urna 3: Israel, Bulgaria, Finlanda, Norvegia, Irlanda, Scoţia, Irlanda de Nord, Austria, Bosnia-Herţegovina; Urna 4: Slovenia, Letonia, Ungaria, Lituania, Belarus, Belgia, Ţara Galilor, Macedonia, Cipru; Urna 5: Muntenegru, Albania, Estonia, Georgia, Moldova, Islanda, Armenia, Kazakhstan, Liechtenstein; Urna 6: Azerbaidjan, Luxemburg, Malta, Insulele Feroe, Andorra, San Marino.

Doar 4 calificări

Deşi a participat la preliminariile a 13 ediţii, naţionala noastră nu s-a calificat decât de patru ori la turneul final. Prima dată, România a obţinut biletele pentru Franţa 84, în urma celebrului meci de la Bratislava, contra formaţiei Cehoslovaciei. Aşteptarea de 24 de ani, prima ediţie fiind programată în 1960, a fost răsplătită doar cu o remiză într-o grupă a morţii cu Spania, Portugalia şi RFG. După alţi 12 ani, în 1996, România a dezamăgit la turneul final, deşi pleca favorită măcar la calificarea în semifinale. Trei înfrângeri cu Franţa, Spania şi Bulgaria au însemnat cel mai slab parcurs din istorie la un turneu final şi au confirmat că România nu a fost niciodată o echipă de prim-plan. În 2000, România a avut cea mai bună prestaţie la Euro. O remiză cu Germania şi un 3-2 cu deja „clienta” Anglia au însemnat calificarea în sferturi, unde, însă, Italia ne-a eliminat cu un 2-0 sec. Acum doi ani, în Elveţia şi Austria, România a fost din nou la un turneu final. Opt ani de absenţă s-au simţit în primul meci, jucat cu frică şi încheiat cu o remiză contra vicecampioanei mondiale, Franţa. Al doilea meci a însemnat o tresărire de orgoliu şi, poate, cea mai bună prestaţie din era Piţurcă. Mutu a ratat un penalti, care putea însemna un succes istoric contra Italiei, dar remiza, 1-1, a păstrat România în cursa pentru sferturi. Din nefericire, meciul cu Olanda a fost unul jenant de slab, deşi adversarul a jucat cu rezervele, astfel că ultima impresie lăsată la Europene a fost una proastă.