Câtă şi ce fel de sare trebuie să consumăm?

Sare de mare ori sare de masă? Care dintre cele două este mai bună, pe care ar trebui să o consumăm pentru a fi siguri că nu ne punem sănătatea în pericol? Atât sarea de masă, cât şi cea de mare au aceeaşi valoare nutritivă, amândouă având la bază aceeaşi formulă: clorura de sodiu. De obicei, sarea de mare este comercializată ca fiind o alternativă naturală şi, deci, mai sănătoasă, la sarea de masă. Adevărata diferenţă între cele două tipuri de sare constă, de fapt, în textură, gust şi gradul de prelucrare, nicidecum în compoziţia nutritivă, chimică, dupa cum spun specialiştii citaţi de csid.ro. Sarea de mare apare în urma vaporizării apei de mare, proces natural, ce lasă în urmă câteva urme de minerale şi elemente chimice. Această cantitate de minerale, deşi insignifiantă, dă gustul şi culoarea sării. De asemenea, în funcţie de locaţia de unde a fost colectată, granulaţia acesteia poate să difere. De cealaltă parte, sarea de masă este colectată din adâncurile pământului, din zăcămintele de sare. Aceasta este supusă unor procese tehnologice de purificare, pentru a elimina urmele de minerale şi, de obicei, i se adaugă aditivi cum ar fi silicatul de aluminiu sau elemente de albire. În plus, în România sarea de masă este îmbogăţită, prin lege, cu iod, un microelement nutritiv prin care se încearcă prevenirea unor afecţiuni precum guşa endocrină, retardul mental, defecte în dezvoltarea sistemului nervos etc. Dar nu toată lumea este de acord asupra iodării obligatorii a sării. Cercetători şi medici familiarizaţi cu această problemă nu s-au mulţumit cu versiunea oficială a efectelor benefice ale acestei operaţiuni, făcând studii minuţioase în acest sens. Iată ce au aflat: consumul sporit de iod sintetic adăugat în alimente creşte incidenţa unor afecţiuni tiroidiene autoimune, favorizează supradezvoltarea şi chiar apariţia unor procese inflamatorii la nivelul glandei tiroide. Consumul de iod produce alergie şi măreşte intoleranţa la substanţele care conţin acest element (de exemplu, cele folosite în radiologie). În Tasmania, ţară care a „beneficiat” de iodarea obligatorie a sării şi a altor alimente, s-a remarcat faptul că rata cancerului tiroidian a crescut de trei ori. Conlcuzia este că nu ar trebui să exagerăm în ceea ce priveşte consumul de sare. Pentru a ne menţine sănătatea, nu ar trebui să consumăm mai mult de câteva grame de sare pe zi: 1 – 2,3 g. În cazul persoanelor suferind de boli cardio-vasculare, renale, care urmează anumite tratamente medicamentoase sau în cazul persoanelor în vârstă, cantitatea de sare ar trebui redusă substanţial sau chiar eliminată din alimentaţie.