Sântandrei – noaptea duhurilor rele

Andrei a fost ucenic al lui Ioan Botezatorul, apoi, după botezul lui Iisus, a devenit primul apostol. După învierea lui Iisus şi coborârea Spiritului Sfânt, apostolii au mai rămas câţiva ani la Ierusalim, începând formarea Bisericii. La Sinodul Apostolic care a avut loc in jurul anilor 49-50 d.C., spostolii s-au întâlnit şi au tras la sorţi pentru a decide unde va merge fiecare. Legenda spune că apostolului Andrei i-a revenit Scytia (Dobrogea). Mai intâi, Andrei l-a însoţit pe fratele său (apostolul Petru) prin Asia Mică, apoi a trecut în Peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scytia. Apoi ar fi continuat peregrinarea, ajungând până în sudul Rusiei de astăzi. După aceea, s-a întors în Grecia, în oraşul Patras. Acolo a murit ca martir, fiind răstignit pe o cruce în formă de X. După începerea creştinării strămoşilor noştri daci, în urma predicării Evangheliei de către Sfântul Apostol Andrei şi alţi ucenici direcţi sau indirecţi ai lui Hristos, fondul păgân al vechilor credinţe şi ritualuri nu a fost eliminat total, ci transformat. Tradiţiile păgâne mai însoţesc şi azi sărbătorile creştine, conferindu-le culoare. Un bun exemplu în acest sens este chiar noaptea de Sfântul Andrei. În tradiţia populară, această noapte este cea în care duhurile malefice – în special strigoii, moroii şi pricolicii – primesc puteri mai mari decât în restul anului şi vin printre oameni să le facă rău. Este un fel de răsturnare a sărbătorii creştine a Rusaliilor, când, prin pogorârea Sfântului Duh, întreaga natură este binecuvântată, iar plantele de leac îşi măresc puterea. Este o noapte potrivită pentru vrăji şi farmece, fetele superstiţioase crezând că acum au şansa să îşi cunoască viitorul soţ. Tot acum este şi momentul să se ia măsuri de precauţie pentru a preîntâmpina răul provocat de duhurile necurate care vin spre a-i speria pe cei vii. Demonii şi spiritele ce nu şi-au găsit odihna (strigoii) vin cu puteri sporite şi fac necazuri oamenilor, afectează fertilitatea pamintului şi a animalelor. În noaptea de Sântandrei, oamenii evită să iasă pe uliţele satelor, iar băieţii şi fetele se strâng şi „păzesc usturoiul”.

Strigoiul

Cel mai temut în noaptea de Sântandrei este strigoiul. Acesta e un mort ce nu şi-a găsit odihna şi care este condamnat să rătăcească noaptea prin lume. Aceşti morţi fie n-au ajuns în lumea de dincolo, fie refuză să se mai întoarca, după ce îşi vizitează rudele de aici, la sărbători. Aceştia din urmă sunt „strigoii morţi”, foarte temuţi, pentru că ei pot lua viaţa rudelor apropiate şi aduce boli şi suferinţe. Pe lângă aceştia, există şi „strigoii vii”, în special femei bătrâne, care, în noaptea de Sântandrei, se ung cu untură pe tălpi şi ies prin horn, pentru a se lupta cu strigoii morţi. Oameni îi pot recunoaşte a doua zi, după urmele şi zgârieturile de gheare de pe faţă.

Moroiul

Moroii fie se nasc cu puteri rele, fie sunt oameni morţi care, pentru păcatele lor, sunt condamnaţi să devină după moarte suflete rătăcitoare. Unii spun că moroii ar proveni dintr-un copil mort nebotezat, ucis sau înmormântat de viu, ori dintr-un mort neputrezit, căruia nu i s-a facut slujbă religioasă la îngropare. Moroii sut foarte temuţi şi sunt asimilaţi în unele regiuni vampirilor, pentru că se spune că sug sângele şi laptele vitelor.

Ziua lupului

Conform unor ritualuri străvechi, de ziua Sfântului Andrei era celebrat Anul Nou al dacilor, motiv pentru care această zi mai este numită şi Ziua lupului (după simbolul dacic al lupului). În unele regiuni ale ţării, sărbătoarea se numeşte Luparia. În această zi, lupul devine mai sprinten şi poate să întoarcă gâtul, care îi e ţeapăn în restul anului. El devine astfel primejdios nu doar pentru vite, dar şi pentru oamenii care ies pe uliţă. În noaptea de 30 noiembrie, lupii se adună, iar Sântandrei – supranumit „patronul lupilor”, împarte prada pentru iarna care vine.