“Spiru Haret” scoate absolvenţi ca pe… spirocheţi

Ce mai, „Spiru Haret“ a ajuns celebră printre nimicurile superioare. Universitatea a dat în aşa hal din filamente spirochete, de are acum în toată ţara „doar“ 302.000 studenţi, adică vreo 15 universităţi de „Harvard“ sau „Oxford“ la un loc. Pentru tinerii vânători de diplome, aşa instituţie de învăţământ superior nici că s-a mai găsit, astfel că au urmat pe bandă rulantă cursurile universităţii. Pe considerentul vulgar „cine mai doreşte, cine mai pofteşte“, în cei 18 ani de existenţă, aproape o sută de specializări şi-au făcut apariţia. Jumătate dintre ofertele educative, chiar dacă ar fi intenţionat, Agenţia Calităţii Universitare nu a avut cum să le acrediteze. Şi o instituţie de tâmpiţi ar fi fost, dacă ar fi făcut asta. Deja, nesimţiţii evaluatori au făcut uz flagrant de funcţie certificând 24 de specializări marca „Spiru Haret“. Şi ce face universitatea pentru elevii şi profesorii săi, care-i susţin an de an mult prea generoasa-i activitate? Prea mărita universitate plăteşte doar 1.500 de profesori pentru cei peste 300 mii de studenţi. Pe algoritmul aiuritor, 200 de elevi la un profesor, haretienii se bat cu pumnii în piept că fac şcoală de calitate. Nu ştim cum pot ei, dar, normal fiind, este greu să intuieşti unde este calitatea, de atâta cantitate! La „Harvard“ şi, până la urmă, în orice universitate de bun simţ, un profesor se ocupă contracost de cariera a cel mult 30 de studenţi.

Se face, însă, zilele acestea că visul unei universităţi mondiale se duce de râpă. Spirochetul cu ale sale filiale second hand de România, dar şi de New York, Paris, Roma, Berlin, Toronto, Viena sau Chişinău se află pe muchie de cuţit. De la o vreme, universitatea loveşte rău în mâna care a crescut-o. Este, desigur, vorba de muma ce se recomandă din 89 încoace a fi Ministerul Educaţiei. Ca un părinte alarmat că şi-a încurajat copilul să meargă pe căi neortodoxe, Ministerul Educaţiei îi trage, ce-i drept, cam târziu o bătaie zdravănă. În cel din urmă ceas, Ecaterina Andronescu dă cu bâta în plodul nerecunoscător. Şi l-a bătut în aşa hal, că l-a forţat să o părăsească. Cu de-a sila, Andronescu i-a dat copilului o pilulă ce l-a desfiinţat. În sfârşit, Abramburica a luat pentru prima dată în viaţa ei o decizie, iar Universitatea „Spiru Haret“ nu mai figurează în lista instituţiilor de învăţământ superior. Să nu ne bucurăm, însă, prea tare, ca să nu dăm din râs în plâns. Ca un părinte ce poartă grija fiului şi-l vrea pe drumul de el crezut cel bun, Andronescu, sfătuită de gurile hulpave de la ARACIS, îi promite reînfiinţarea. Pentru a intra în legalitate, spirochetul drag Ministerului Educaţiei nu trebuie decât să se întoarcă spăşit spre mama şi să-i făgăduiască că se va rezuma doar la cele 24 de specializări acreditate şi va pune capăt celor de până la o sută.

Cum era de aşteptat, cacealmaua adusă de universităţile particulare şi dusă la paroxism de „Spiru Haret“ continuă. Spirochetul este posibil să cedeze şi să aibă doar cele 24 de specializări, un alt înrudit îi va urma practicile şi tot aşa, iar fabrica de diplome nu va avea nicicând sfârşit. Ceva nefericit se întâmplă totuşi cu unele universităţi de stat care au început să aibă din ce în ce mai puţini studenţi la formele de învăţământ cu taxă. Şi este şi de înţeles de ce. În timp ce la particulară taxa este de 1.200-1.600 lei, la stat pentru aceleaşi condiţii îndoielnice de studiu birul este dublu. Şi unde-i ARACIS-ul să pună facultăţile de stat la punct şi să le oblige să aducă pe piaţă calitate? Unde în altă parte dacă nu la colectat de bani? O universitate cu peste 20.000 de studenţi îi aduce la fiecare aşa-zisă evaluare sume de peste 179.664 lei (aproape două miliarde de lei vechi)! Iar, spre placul tacit al ARACIS, fiecare universitate se străduieşte să pluseze bine cifra de şcolarizare, nu însă în aşa hal ca la „Spiru Haret“. Nu de alta, stăteau nesimţiţii evaluatori liniştiţi, la fel şi muma Educaţiei, dar au început germanii să ne întrebe cine e acest spirochet?!

Camelia MATEI

Tags:  educatie, invatamant, scandaluri